Do thinks with passion and remember:There is no such thing as failures.

Ruginita frunza in adancul frunzelor se scufunda,o vad,simt cum se sfarama incercand sa nu ajunga,acolo,dedesubt...fum..fum de tigara...ma uit mai sus de adancul ruginit,vad o fata,ruginita si aceea...palida...bolnava...om batran...cu o tigara pe care o tinea elegant intre degetele lui friguroase...pieptul sau,se umfla,incet,de la acea tigara se simte mai bine... din crudul verde al ochilor sai pornesc siroaie de sange,o cascada de apa apare in coltul ochiului,se prelinge usor pe fata sa,ajungand printre ridurile numeroase formand raulete.Mai trage un fum,scurt dar puternic,din tigara se mai sting doua secunde din viata sa,rosul acelas ramas in urma este ca cel al baschetilor surorii mele.Inchide ochii,si inca o lacrima cade,buzele sale se despica usor iar fumul iese luptandu-se cu lacrima care si aceasta incearca sa se salveze prinzandu-se de buzele lui.El,el,doar el..este acolo,afara,in frig,cu o tigara in mana,lacrima de partea lui si fumul in jurul lui.Se uita la ceasul sau vechi"e devreme"citesc pe buzele lui.Se uita la tigara,nu mai are mult...scoate pachetul de tigari ieftine din buzunar dar nu mai era nici una.Iata ca trage ultimul fum,tigara se stinge dar nu inainte de rosul seducator.El,din nou inchide ochii si din nou,o lacrima incearca sa evadeze dintre genele sale negre si lungi.Arunca tigara moarta pe jos iar cu piciorul lui urias o calca in picioare strigand in mintea sa:"nenorocita ce esti,tu,tu m-ai distrus".Dupa ce se razbuna se aseaza pe scarile de langa,el...se sprijina cu capul sau folosit de atata timp si observa pe jos o frunza...era acea frunza,era frunza lui...la fel de ruginita ca el,se uita la copacul de langa acesta unde nu mai exista nici o frunza,era gol,singur si batran...Apoi,cu capul sprijinit de peretele vechi plin de panze de paianjen,inchide ochii.A vrut sa fuga de ei,de noi,de voi si iata ca a ajuns la ultima tigara,ultima frunza,ultima clipire.

Hm,o alta zi...ma trezesc odihnita,cred,si imi fac o cafea...ies in gradina cu cafeaua calda in mana...e calda?da,e calda...bineinteles ca ma gandesc la toate prostiile posibile in acel timp, dar incerc sa beau cat mai repede pentru a nu ajunge la subiectul:generatie.Ma intorc in casa si dau drumul la televizor pe un program de muzica acceptabil,subit incepe o melodie "romantica"cred,nu prea fac diferenta...Si imi aduc aminte ca desi am 15 ani nu vreau nimic de genul...sau vreau?hm...din nou,prostiile circula cu viteza luminii in capul meu...Normal,ma enervez...ma pregatesc sa plec,ma imbrac,ma incalt si imi pun castile in urechi.Feel the music?in ultimul timp aud multe persoane cu replici de genul:"mi-a intrat muzica in sange","simt muzica","drogul meu e muzica".Si in momentele astea de singuratate si eu simt muzica....sau nu....oare cand simtim muzica cu adevarat?oare cand o avem in vene?nu cred ca noi o simtim ci doar cei care o canta,doar ei au supradoza de muzica...ei transpira pe scena...ei inchid ochii atunci cand ajung la un vers inteligent si adevarat pentru ca o lacrima sa nu se arunce....ei o simt,da ei o simt...noi....noi doar credem ca o simtim.Deci cu castile in urechi ma gandesc la:fell the music....si ma enervez,imi dau castile jos....astept autobuzul...ma urc,platesc,ma asez pe un loc....sunt imbracata ciudat azi,tot autobuzul se uita la mine si pentru a nu auzi vorbe despre mine realizez ca trebuie sa imi bag castile inapoi in urechi...si chiar asta fac.Atunci am realizat ca de fapt muzica pentru noi este un zid intreb noi si lumea care ne inconjoara...

"Mi-a venit sa-mi desurupez lent organele,sa le asez pe caldaram si sa ma arunc intr-una dintre baltile spontane ale Bucurestiului de dupa ploaie."Dar n-am facut-o.De ce?1:nu stau in Bucale,2:Sunt racita,3:imi era lene...Am preferat sa ma scufund in patura mea calda dar pe care eu o simteam rece,sa tip la mama mea fara sa imi pese,sa dau cu picioarele in unitate cu riscul de a strica calculatorul,sa ma dau cu capul de pereti,sa plang,sa rad de prostia mea,sa zambesc din cauza unui compliment,sa visez,sa observ,sa explic,sa tac,sa bag in mine chimicale...sa...Desi as fi vrut sa ma eliberez de "mine" si sa fiu "eu" fara "mine".Absurd nu?Nici eu nu mai inteleg ce vreau si ce nu vreau.Am citit un articol din revista"Esquire" si deoarece mi-a placut atat de mult o sa scriu cateva randuri si aici:"Intr-o seara ma duceam spre metrou.La statia Eroilor patrund intr-un vagon si ma asez langa o ea.Care ea isi muta geanta pentru a-mi face loc.Ii multumesc si ma surprind studiindu-i profilul cu coada ochiului.Are linia nasului fina si buze frumoase,iar carliontii ii ajung putin sub ureche,irezistibila si aceea.Eu, in schimb, sunt nebarbierit de cateva saptamani,adica Robinson inainte de a-si construi gradina.Debusolat ca el,o intreb daca ne indreptam spre Armata Poporului."E a doua statie",imi spune.Ii multumesc din nou si tac.Ma frapeaza potrivirea aproape savanta de griuri care o acopera,de parca asta ar fi fost profesia sa.Tac.Ajungem,ne ridicam si imi zambeste:"Suntem aici".Ii zambesc si ies,pornind in directia opusa si simtindu-ma ca un manechin de croitorie.Atunci ma loveste ca o gheata dupa ceafa:de cinci minute am in cap cantecul lui Blunt,You're beautiful."O parte din articolul scris de Sebastian Ispas despre James Blunt care mie mi-a placut foarte mult...de fapt m-a pus pe ganduri...

"Mi-a venit sa-mi desurupez lent organele,sa le asez pe caldaram si sa ma arunc intr-una dintre baltile spontane ale Bucurestiului de dupa ploaie."Dar n-am facut-o.De ce?1:nu stau in Bucale,2:Sunt racita,3:imi era lene...Am preferat sa ma scufund in patura mea calda dar pe care eu o simteam rece,sa tip la mama mea fara sa imi pese,sa dau cu picioarele in unitate cu riscul de a strica calculatorul,sa ma dau cu capul de pereti,sa plang,sa rad de prostia mea,sa zambesc din cauza unui compliment,sa visez,sa observ,sa explic,sa tac,sa bag in mine chimicale...sa...Desi as fi vrut sa ma eliberez de "mine" si sa fiu "eu" fara "mine".Absurd nu?Nici eu nu mai inteleg ce vreau si ce nu vreau.Am citit un articol din revista"Esquire" si deoarece mi-a placut atat de mult o sa scriu cateva randuri si aici:"Intr-o seara ma duceam spre metrou.La statia Eroilor patrund intr-un vagon si ma asez langa o ea.Care ea isi muta geanta pentru a-mi face loc.Ii multumesc si ma surprind studiindu-i profilul cu coada ochiului.Are linia nasului fina si buze frumoase,iar carliontii ii ajung putin sub ureche,irezistibila si aceea.Eu, in schimb, sunt nebarbierit de cateva saptamani,adica Robinson inainte de a-si construi gradina.Debusolat ca el,o intreb daca ne indreptam spre Armata Poporului."E a doua statie",imi spune.Ii multumesc din nou si tac.Ma frapeaza potrivirea aproape savanta de griuri care o acopera,de parca asta ar fi fost profesia sa.Tac.Ajungem,ne ridicam si imi zambeste:"Suntem aici".Ii zambesc si ies,pornind in directia opusa si simtindu-ma ca un manechin de croitorie.Atunci ma loveste ca o gheata dupa ceafa:de cinci minute am in cap cantecul lui Blunt,You're beautiful."O parte din articolul scris de Sebastian Ispas despre James Blunt care mie mi-a placut foarte mult...de fapt m-a pus pe ganduri...